tu ai spus că nu ne vom iubi că nu vom asculta neinterpretatele melodii
ale nespuselor ce mint
mi-ai zis că în dragoste nu purtăm minte, că e pe uitătură și sentiment
cum e privirea lui alain delon pe dalida
și mi-am urcat prunele în căruță și hai la deal, să căutăm o lună sub care putem fuma o țigară
dalida își dă jos chiloții, nici nu mă uit, vorbe
tu îți dai jos chiloții, alte vorbe

ai zis că mă iubești și ai uitat că a trecut o vreme de atunci și fac septicemie ca de la un bisturiu
uitat de un doctor, nici nu mai am chip, mă uit în oglindă și îmi pari atît de reală
că mă spăl pe față cum aș face duș cu tine, mă las împușcat de ploaie că atunci cînd apare soarele în bălți
rîd și eu, rîd de parcă ți-aș vedea ochii în palma mea în ziua în care orbesc

dau radioul mai tare să nu se audă cînd spun
nu e lume fără tine, să se audă ozzy, mama i‘m comming home
mă întreb care e rostul mîinilor, care e rostul ochilor, buzelor, picioarelor, care e rostul meu
fără tine, băutura pare un dar, nu o pacoste, drogangeala deplină, un spital mai bun
cu doctorie mai bună, dacă aș fi avut niște bani, aș fi tatuat niște pagini, seturi de pagini cu tine
și aș fi împînzit lumea cu ele, ca pe vremea manifestelor
să știe toată lumea că te iubesc

să se coacă perele și gutuile cînd te iubesc
să văd doi păianjeni cu o singură plasă
să văd moartea cum se sărută cu viața și se duce la somn
să-l văd pe creatorul iubirii cum rîde la desene animate
și cum tu, pătrunsă de mine îmi picuri o lacrimă în ochi
ca o picătură de otravă care spune, am trăit deja totul, absolut totul.