duman oriental cuisine, de acolo am luat prima comandă
28 de lei, bună, mergeam acasă în militari unde cerul mă cunoaște
și eu am încredere în el că e bun, că nu e absent niciodată
dar e ca astea care fac manichiură, mereu aglomerat, ocupat
trebuie programare, și ajuns în militari
am simțit pilitură de fier pe buze, abia atunci am realizat
că sărutul meu se poate transforma în asta cînd îți atingi
buzele cu altcineva

el rîde, eu sufăr și pilitura de fier frige pe buzele mele
un ruj atît de intens ca din iad și chiar dacă airbag-ul mașinii
nu s-a deschis, s-a deschis ăla din suflet de nu mai puteam respira
și n-am mai fost la paul să-mi iau o țuică
am fost la hot grill pe uverturii, pe bani puțini dar să mai dau niște bani
din sold, să pot primi și eu un sărut pe bani

așa am ajuns pe valea cascadelor și cădeam cît șapte niagare
care fac sex cu șapte victoria, eu învinsul fumam o țigară
și făceam sex cu nimicul, cu singurătatea, cu așteptarea și
era doar un trisome, că eu nu eram în mine, eu încă în tine eram
rămas acolo ca un fișier temporal neșters și care adună praf și durere
ca drumul care îți intră în tălpi și tălpile plîng

nu pentru că drumul e lung, din contră, e atît de scurt și înseamnă
enorm, ca un fișier caragiale exe. simt enorm și văd monstruos
știu că oricît de puternic aș fi, uneori alunec pe greață dar mă ridic pe riduri
și mă întorc la mine, un fluture așezat pe cea mai frumoasă și apentisantă
floare, îmbătat de sucurile ei dulci, ah, ce dulci, ce deșertăciune
biata de tine, floare carnivoră

apoi am fost la zao, parcă am fost să meditez, că tot am așteptat
mi-am luat și un covrig cu semințe și după ce l-am mîncat am crezut că golurile
din covrig cresc în mine și sufletul meu se face un atît de mare gol
că vidul universului încape în el dar mai rămîne loc și de dumnezeu
un dumnezeu gol în care iubirea a dat eroare, a fost fără semnal
și am fost pentru cîteva clipe singur în tot universul,
ca și cum n-ai fi existat și acolo nu știam de ce am un sentiment de siguranță
nu eram încă singur definitiv, inima încă pompa imagina ta în creierul meu

așa că am fost la carrefour orhideea unde am realizat
că pot să trăiesc întocmai ca un mort, ca o fantomă
să trec zilnic pe lîngă oameni și nimeni nu știe cine sunt, nimeni
nu vede mai departe de propria dorință, de confort, nimeni nu mai speră
toți se tem că li se ia și acest dar dacă se împotrivesc, nimeni nu e mai anarhist
decît mine care duc mîncare apoi scriu poezii
și observ cu tristețe că din ce în ce mai mult, mîncarea hrănește și satisface
ce păcat, pînă și sufletul a ajuns hobby.