Din ieri mă cern spre mâine pe-al amintirii strat
În floarea cea de liniști cu timpul în răzoare
Trăiesc pe unde-n patimi pe cruce nu se moare
De tainele iubirii în bezne claustrat.
Inspir din fade versuri, a locui, culoarea
Luminii după ploaie, în stih de curcubeu
Și-ți rezemi tu de mine a umbrelor paloarea
Uitată între vise, în nimb de Dumnezeu.
Îmi poartă vag spinarea tumultul cel de bice
Ca la Hristos acasă, în crude răstigniri
Și firul Ariadnei de-a fi să se despice
Tu-mi vii în pielea rece cu mâinile subțiri.
Mă poartă-n nalt de ceruri spre adâncime Mielul
Ți-am dat și soarta toată și stelelor inelul.