jocul de poker al iubirii
s-a sfârșit
sentimentele
îngropate cu pompă de vii
au (firește) murit
rostul poveștii
devenea fără rost
(nu mai avea gust
iar mirosul era deja cam anost)
căderea nu poate fi castă
are întotdeauna un iz de nasol
la fel ca evoluția ta de gimnastă (în patul meu)
fără medalii la sol
titanicul îmbrățișărilor noastre de post
s-a scufundat
într-un magnific compost de întrebări
de rahat
prinse-n horă
cu mine la proră
(tu cu rol de auroră boreală
că tot faci sală)
pe când învățam pe de rost
șoaptele ultimelor comune
irevocabile tăceri
sunt un prost
sau
un Proust
ce așteaptă
vetust
în fiecare burdușită de coșmaruri noapte
ziua de ieri
cu săruturi de lapte
când inima ta cartoforă
se lipea
materialistă remoră
de inima asta
insalubră
infamă
Gomoră

15.11.2022, revizuită 24.07.2025