poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 35 .



meditații claustrofobice
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [batranutragator ]

2025-07-23  |     | 



vei umbla după privirea mea, vei fi un orb care caută un șchiop
îmi vei vîna privirea ca un shaman care caută porți între lumi
cufundat în adîncul negurii în care nu îți mai găsești sexul
la îndemîna altcuiva
îți vei mușca degetele pînă durerea devine atingere, să simți că exiști
și cu clitorisul amputat, că alegi să suferi întocmai fără să alegi să iubești
și durerea și dispare odată cu plăcerea dintre picioare

și palma ta arată ca o frunză decolorată, roșiatică și aproape
că vezi prin ea delirul trecutului, al viitorului, prezentul atît de neclar
de imaterial ca o plăsmuire din ceara lui descartes care firesc
te face să te întrebi
ce e neschimbabil, ce a fost greșit pînă aici, ce va fi de acum înainte
ne îndoim de viitor, ne îndoim de noi înșine și dacă se întîmplă asta
e clar că nu procesăm un act al gîndirii ci unul al durerii

aici intră în scenă acel geniu puternic malefic și viclean care ne
induce în erore, care ne facem să credem că nimic nu există, nici atingere
nici cer, nici suflet iar iubirea e înșelătoare, trădătoare și volubilă
ca o poftă trecătoare
nu am poze cu tine, am doar amintiri, gustul tău în gură
frenezia senzațiilor nervoase în centrii plăcerii, nici o dovadă
palpabilă, doar ceva ce poate fi falsificat, extrădat din realitate

dar suntem conștienți amîndoi că existăm, că nu ne dorim răul
și cu siguranță cel mai mare rău e să împiedici să crească, să nu hrănești
ceva care tînjește după viață și asta e iubirea noastră, nu are importanță
dacă-i eternă sau efemeră
ea e aici și vrea adăpost, vrea să ne arate că există ceva mai puternic
decît un spirit malefic, unul care poate exorciza fricile și acordă
permisiune de decolare indiferent de vreme, pentru că zburăm cu mintea

nu-i așa -, în dragoste, la fel ca în mințile noastre, e permis orice.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!