Schimb carnea mâinii drepte
Cu mișcare mâinii stângi căreia
Îi stă întinsă, ca un perete, umbra
Pe care o disjunge din urma
Luminii pierdută în zare.

Atingerea cu care o generez
Din lovire devine ceea ce îmi doresc
Când ca mișcare manifest străluciri.

Adieri ce ridică de pe apele mării
Valuri care se rostogolesc până când
Peste plaje devin carnea acelei mâini
Căreia, lumina înconjurată de gol,
Îi adaugă din sine alte lumini.

Grauri care caută stoluri întinse
În carnea lor unde ca umbre pătrund
Peste gol deveniri pline de alte goluri
Ce presupun spații care devin.