mi-am pecetluit iubirea cu jurăminte,
m-am integrat în armoniile create de natură,
rosturile timpului le-am trăit cu simț de măsură,
viața mea a fost cumva o lungă aventură,
dar câteodată m-am pierdut cu firea,
am blestemat războiul infernal
și lui Putin i-am dorit moartea.

uneori am rătăcit prin peisaje de poveste,
visuri mi-am făurit în lanul de lavandă și maci,
le-am scăldat în rouă de petale de lumini astrale,
m-am confesat copacului când l-am luat în brațe,
m-a învățat să trăiesc cu viermii sub scoarță,
să nu vânez sălbăticiunile pădurii,
cu blândețe i-am iertat pe cei ce m-au rănit.

pe stânci am gravat versuri de recunoștință,
m-au învățat să tac în fața scandalagiilor,
să îndur cu stoicism asprimea vitregiilor,
în fața furtunilor să fiu de neclintit,
m-au învățat să pierd, să nu mă plâng
că nu trăiesc în lux și opulență,
m-au învățat flămândă să strâng
cunoaștere, să n-ajung la demență.