De liniște paiangu-mi țese mreajă
Pân rătăci-va-n ea a vieții muscă
Și vinul din pocal, tot bând, se uscă
Din piept când pasărea mi se degajă.

De ploaie-al nopții într-o beznă bruscă
Un pui de drac îmi iese-n ou din coajă
Apoi iar îngeri duc lumina-n vrajă,
Atingerii n-am oase,-s o moluscă.

Adânc îmi faci în carnea mea c-o mână
Și pânza mă așteaptă să m-afund
ÃŽn sfera de amor, cu-al ei rotund
Murind o clipă, în vecie până.

În zborul meu gângania mă-mpușcă,
Am încă dragoste de dat de dușcă...