mâine, la ora opt fix, seara,
cuvintele vor ieși din ascunzișurile inimii,
cu pași de lumină,
și se vor așeza cuminți
pe frecvențe de vis,
într-o seară de radio —
unde singurătatea
își pierde ecoul
sub respirația poeziei-
ne strângem ca-n jurul unui foc stelar,
hrănit cu scântei de silabe,
în cercuri invizibile
de versuri rostogolite
de la o voce la alta,
ca niște mesaje scrise pe frunze
trimise pe râul timpului
e de-ajuns un „trimite”,
un gest minuscul cu vibrație cosmică —
pe un număr ce sună a descifrare:
0740 020 154
și poezia curge mai departe
un vers, două — e tot ce trebuie
să aprinzi din întuneric
focul unei idei,
să-i întinzi colegului- poet agonic
o punte de nor,
o scară de metafore,
pe care să pășească
cu cerul în palmă
și stele în păr.
liberté, égalité, détoaté
aici, unde cuvintele-
nu cer pașaport,
nici declarații,
doar prezență.

un gând, o vibrație, o tresărire —
și iată:
următorul vers al lumii
se va naște