poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 304 .



Pe-n serate
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Oprea ]

2025-06-28  |     | 




Pe-o punte de cărare,
Răsare-n zor un aer fum,
O stâncă bogată de pomi.
Prin râul lin, curge-n cet și ușor apa.
Pe marginea poteci unde-i totu’ ca-n fior.

Pe-o cărare abruptă,
Cad ușor mii de flori,
De frunze ruginite ce cresc și nasc orori.
Potecă adormită uitată de soare,
De furtuna ce-o străpunge cu lacrimile fiare.


Frunze verzi dense, printre pomi
se adună, se ascund printre crengi lăsate,
De vânt și furtună.

Din trup de apă,
Pietre grele ușor mă străpung,
Pe ale ei veacuri doruri,
Veștminte de soare, cad ușor din nori.

Din meleaguri străbătute,
Scriu ușor din apă,
Văzând biruința norilor și nașterea plopilor.
Risipind aer uscat pe nările mele,
Vâlvele de ani, se-adună pe spinarea mea seacă de moarte.

Scriu pe-o piatră de moale,
“M am nascut ca cei de rand, dar pe final am călcat strâmb”.
Liniște densă, crudă de onoare,
Îmi alină dorul și cântecul de ploaie.
Descântând partea mea cea neagră,
Cobor încet, ușor.. ca o pană căzând din zori.
Cobor spre cărarea mea de oștire,
Cu brațele amorțite de pământ și tăvălite.

Tei de vai, strigând spre mine
“Eu nu trăiesc, dar ai un suflet, și nu trebuie să te ferești”.


Privind în gol, privind spre lună,
Citesc tristețea ce rana mi-o sfărâmă,
Păzesc pacea din cer ce cade ușor pe trupu meu în gol.
Un cavou de pământ mă umple de bătăi în piept,
Fiind singur crezând că e doar al meu psihic,
Dar mă strigă lin și dulce
“Nu pleca, mai rămâi, cu voia ta dulce”.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!