mai știi am fost acolo în adânc unde aerul pătrundea puternic
făceam exerciții de respirație
cu bucăți de tăcere sărate până când eliminam toate pietrele de pe inimă
cristalele de pe gene

cerul interior strălucea fără lună fără stele
doar osmotic înveliș pentru senzații de bine
trecea ușor rece prin oase pe șira spinării când mă priveai exersând 4-7-8
intram în profunda relaxare
în mintea mea se derulau cele mai frumoase momente cu tine
îmi controlam gândurile mintea nu și iubirea care părea și ea o clorură de potasiu

inspiram lung pielea ta bronzată țineam acel aer în piept câteva secunde
cu ochii închiși expiram ascuțit ca un sunet de vioară
din mine ieșea duhul intra înapoi sub forma unei karme liniștite

mă concentram și lumea devenea insistent de simpatică