Gândiri de întuneric, noaptea zace
Luminii cea din stele și din lună
Și ne aveam de braț în împreună
Și îmi era de liniște și pace.

Veneai cu zări odăii, de minciună
Și ne era pe mare nimb rapace,
Sub ziduri umbra tremură și-mi tace,
Eram senin iar tu-mi erai furtună.

ÃŽn glezne adormindu-mi trandafirul
Mi-e roză-n drum la fiecare pas
De spini cerându-mi până-n floare birul.

Și crin pe umăr ție ți-a rămas
De-a-ți bea din sânge flamurat potirul
Când popa strigă nunta-n veci pe nas.