Pe rană pun o clipă a nădejdii
De printre-atâtea ceasuri de primejdii
Secunda care vine e-n puroaie
Ce în supliciu curg, se învăpaie.

De teafăr vremea de etern aștept
Să duc întâi în Luntre pasul drept
În ape întuneric oglindit
Să nu-mi mai dea mirarea de gândit.

Se va tămădui atunci și plaga
Când Duhul Sfânt mi-a stoarce-n minte vlaga
Acolo că-i tiran în viață gândul
Eu voi dormi, un zor de veci avându-l.