ARHITECTURĂ


Aur și ceară

Dragostea mea este o livadă
în care lumina începe să scadă
aurul din fructe și îl toarnă în ceară
albă cu care îmbracă în fiecare seară

fantoma subțire, strălucitoare,
Infra-înfricoșătoare
a absenței, care, candidă,
se joacă cu frica mea lividă.

Cheloide

Iubita mea ocazională se dădea la colț de stradă.
Citise din biblioteca mea din „Viața ca o pradă”.

Când a plecat de acasă, orașul nu mai avea nicio jucărie.
Luminile farurilor, semnele de circulație, urcau în panoplie.

Se strângeau ferestrele, aerul dintre blocuri, terasele, într-un plic
Pe care lung și aspru, se punea ștampila de „Nimic”.

Arhitectură

Liniștea pică-n chiuvetă.
Faianțată, scundă, midinetă,
din fereastra cu perdele,
din podele cu ver-DE-le,
mochetei sub care tace matisată
și gata îmbrăcată

în polietilenă,

camera mea, și astăzi, mobilată,
de doruri și de bancă sigilată,
păstrează în colț, într-un perete,
cadavrul dragostei concrete.

Oubliette

Când eram copil, aveam pe lună 10 lei.
Pe gumă-i spărgeam, fără mari mofturi, dar, hey!
Acum, la patruzeci, dau pe tutun și pe bere,
Pe fum și pe spumă, pe vise stinghere,
Dau 1000 de lei, și, la fel cu aceste chestii reale,
Tu ai rămas 2 fapte banale:
papier-mâché și
un muțunaché.
Mă uit la tine ca într-un tablou,
Înfășurată toată în hârtie și în ou.

Gură cu delfinidină

...ziceam că cel mai mult, la tine, îmi place când ești lângă mine.
că s-au încins, să păteze drumurile, dudele.
codițele vorbesc cireșelor înroșite de soare,
despre sabia călăilor, în aer vinovat, în care
consumai și vindeai interzise.

te-am sărutat nepăsător, eram în colțul străzii, cam zaharisit,
unde, azi, se strâng oamenii la rând, la merdenele.
la mese-n cafenele.
trecutul se cuprinde cu lespezi, prezentul cu pavele.