poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 47 .



în joc țesuturi sfîșiate
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [batranutragator ]

2025-06-17  |     | 



intru în joc în fiecare zi, și nu e un joc în care ai un alter ego
nici trei vieți, intru ca un gladiator în arenă
și ce rămîne viu din mine, țesuturi sfîșiate se reportează
vise aglutinate, eșecuri și mica mea iubire ca micul dejun, toate pe mîine.

sunt în fiecare zi tot mai puțin viu, ca icoanele
pe care se așază lună de lună, an de an, buzele murdare, gustul de tutun al credinței,
fumul lumînărilor aprinse pentru morți, sunt fără strălucire, opac
și nimeni nu mai spală picioarele nimănui, nici măcar fața.

intru în joc și nu cîștig nimic, obțin doar o amînare, un răgaz
să mă mai bucur de ce-mi place, de ce iubesc
de tine, de vocea caldă, de supărările tale cînd pun mîna pe pahar
și otrăvesc cu el toată moartea din mine

în speranța că viul se reportează pe mîine și mîine ai să mă iubești mai mult
ca azi, că mîine voi fi mai puțin și ce e mai mic se iubește mai mult,
ce e mai puțin se iubește mai mult
ca ultimul șervețel, ca o lacrimă, ca ultimul sărut.

artiștii nu tolerează realitatea, spunea nietzsche, dar nu știa atunci
că noua realitate nu e doar falsă și brutală, nu e lipsită de pericole
și e fără întoarcere, nu știa că odată intrat în joc nu mai ieși
sunt stele tot mai puține în fiecare zi, pentru că stelele s-au născut toate odată

și au intrat și ele în joc și acum distanțele cresc, cresc și întunericul aprofundează
întunericul își mărește volumul, lumina se împuținează
pentru că lumina e reflecția totală a luminii, e creația fără sprijin
iar întunericul absoarbe lumina, se îmbată cu ea, e doar beția cu lumină.

intru în joc, dragostea mea, intru și voi rămîne acolo, ca o bucată de carne lipsă
din tine, ca o mînă moartă la cărți, ca un deget de pe care nu mai iei atingerea,
doar inelul, doar tremurul din tine știe ce e lipsa
doar ochii tăi învolburați știu că iubirea nu dispare ca norii de furtună

și intri în joc, intri după mine ca un salvamar după un înecat, intri că îți pasă
că nu-ți mai pasă, intri și îți asmuți inima pe mine ca un ciobănesc pe lup
suntem amîndoi în joc și facem dragoste
de pacă ne murim unul pe altul.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!