Luna, ca un pinten înfipt în bolta cerului,
Plutea în ochiul cu care-o priveam.

Fior, cât un bob de rouă, ce pe pleoapă
Precum o bubă în iris îmi înflorea.

Cu aripi mă îmbrățișa ca pe aer
Și îmi pătrundea în unghere.

Și vâslea. Vâslea în acest naufragiu
Condamnată trăgând la galere.

I-ași fi despletit părul
Și din el aș fi făcut o velă
În care, ca o furtună, să sufle
Uitarea a cărei fulgerătoare lumini
Îneacă adâncul ascuns în apa
Întunecată-n fântâni.