De-atâtea ploi de lacrimi, câte au căzut,
din norii sufletului, peste trup,
aș fi umplut o groapă
de mormânt,
sau o hasna,
în care broaștele s-ar aduna
și ar cânta
și zi și noapte,
un fel de cântec, despre ispășirea de păcate,
sau poate că aș boteza în ele
muzele mele,
sau le-aÈ™ preface-n perle,
să le pun la gât
iubirilor prin care am trecut