poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ (Momentul acela cand…) ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-06-02 | |
Uneori lângă trupul de care te agăți
Te spargi în fărâme, te rupi în bucăți Dorindu-ți prea mult să ajungi să lipești De omul dorit bucăți din ce ești. Și astfel se-întâmplă ca în forme confuze De piepturi lipite, de buze pe buze, Proscrisă fuziune făcând ca să nu Mai știi unde-i altul și unde ești tu. Dar cleiul cedează sau face arsuri Iar timpul ce curge încet prin fisuri Desprinde treptat bucăți din ce-ai fost Întâi mai mărunte, lipsite de rost Dar fără măcar să ajungi să tresări Fragmentele mici devin tot mai mari Iar totul se schimbă atât de subit Că mai mult ești pe jos, puțin e lipit. O vreme te pierzi în propriul moloz, Când totul e negru, nimic nu e roz, Dar vine și timpul când iarăși clădești, Ridici din moloz bucăți, le lipești, Îmbini părți din tine mai bine, mai prost Dar orice ai face nu mai iasă ce-ai fost...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate