I.
umbra mea ca o busolă arată dincotro ai să vii visele nechează și roșesc până în vârful urechilor când trebuie să spună ce ți-au pregătit așteptarea le arde în piept cu fier înroșit nu-i nimic le voi da cu cicatridină și nimeni nu va ști că nici azi n-ai venit daimonul îmi spune că tu și cu mine trăim în lumi paralele cu străzi ce se întâlnesc doar o dată în viață stăm la fereastră și amândoi încercăm să ghicim sub ce formă ai să apari

II.
în niciun caz antropomorfă spune daimonul care fumează țigări mentolate și eu trebuie să scot fumul pe nas când nu e paznic de noapte la bellu dă foc poemelor mele ca tu să vezi fumul și să știi încotro să te îndrepți răsăritul de soare vine cu sirenele pompierilor și cu vecinii strigând pe tvr2 săriți săriți iar arde garsoniera poetului necunoscut în pauza publicitară ne sunt prezentate beneficiile cicatridinei un unguent ce alină toate durerile lumii

III.
pe targă este adus un caz grav medicii îi palpează sufletul îl extrag cu forcepsul și îl dau cu cicatridină când privesc mai bine recunosc zâmbetul tâmp cu care te aștept în grădiniță/ sub un fir de garofiță tu vii la brațul unui zeu antropomorf luna vă cântă cu vocea lui fărămiță lambru of ce dor ce chin ce jale/ în grădina dumitale/ văzui iarba pitulată/ și pe tine răsturnată de indignare daimonul aruncă în poem cu un cocteil molotov