Alt om în locul meu, în lume, poate ca să vină,
se stinge o lumină,
să se-aprindă alta,
eu voi porni la drum, pe urmele lui tata,
fără să las în urma mea vreo umbră de regret,
căci n-am de ce să mai aștept
ca să se facă iarăși dimineață,
să cred că reîncep o nouă viață,
voi merge de acum prin întuneric, ceas de ceas,
fără să vreau să știu cât timp mi-a mai rămas
și încotro mă-ndrept,
pășind încet, încet,
ca nu cumva să mă trezesc
din visu-n care am ales
să mă închid,
fără să am cu ce s-aprind
făclie, ca să văd în cale,
capcanele ce mi se-ntind
și cum arată acest labirint,
pe care-l traversez,
în timp ce eu continui să visez