poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ în pod ard niÈ™te fotografii cu tine ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-05-23 | |
Din când în când se-nalță-n calea mea un zid, de nicăieri,
sau poate l-am avut în mine fără să îl simt, de care mă izbesc, scoțând scântei și așchii de granit, pe care trebuie să îl escaladez, sau să-l forez, spre-a trece dincolo, cu orice preț, însă, adeseori, mă-napoiez din calea sa, văitându-mă că totul s-a-ncheat și nu mai e nimic de-acuma de făcut, alteori chiar îmi fac avânt, ca să îl săr și mă trezesc ca un morman de lut la temelia lui, plin de dureri, și rupt pe dinlăuntru, îngenunchind, în vine să îmi rup veșmântul de pe mine, să urlu și să strig, până ce zidul s-ar preface în ruine de nimic, să pot să trec prin ele, mai departe, fără ca să mai simt atâta greutate și neputință, ca apoi să zâmbesc la fel ca și atunci când aș fi-atins un fel pisc sau precum vârful Everest
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate