Demult,
mi-a ieșit în cale un bătrân.
Semăna cu Moș Crăciun:
ochi scânteietori, obraji aprinși,
un fel de binecuvântare ce trece
fără zgomot
și rămâne-n amintire.

Țineam copilul de mână
pașii lui învățând pașii mei,
iar El ne-a urat viață lungă;
Apoi... s-a risipit printre oameni,
precum un vis de vară
care nu cere iertare.

Anii au trecut.
O toamnă plină de ciorchini
m-a întâmpinat
cu un alt bătrân...
sprijinit în baston,
cu mâinile tremurând.
Ochii lui,
de un albastru șters,
mă căutau.
„Timpul e prețios.
Nu-l pierde cu mine!”

... Când m-am rătăcit și eu
sub bolta stelară,
precum un soare care întârzie,
L-am regăsit...
un bătrân zâmbind,
dar gata pentru un răspuns:
"Trebuie să ne bucurăm de
tot ce ne dă Dumnezeu.”

Întreabă-mă cum trăiesc!
Am pe cine iubi?
Au și ei aceeași încredere
în mine?
Caută credință în aproapele tău!