“îţi lipeşte instinctul de ucigaş!”
postulă iepurele, în timp ce tăia dintr-un măr cu briceagul
privirea mea protestă
şi cam atât.

“e, fix ce-ţi spuneam!”
silabisi cu ironie: “n-ai in-stinct de U-CI-GAŞ!”
poate n-aveam, cine mai ştie?
îmi plăcea iepurele ăsta insolent
tatuaj cu ancoră pe biceps
un ochi de sticlă
fuma ţigări ieftine
clasic
văzuse lumea iepurele
cunoştea caracterul uman

zic emfatic: mă, eşti un iepure, aş putea să te fac mănuşi!
(he, ce replică i-am dat!)
el scoase revolverul rusesc
sticla de vodkă
plus 10 urechi lunguieţie, pufoase
“aşa mai merge, bătrâne! da’ tot nu m-ai convins!
ia de bea, să-ţi explic.”
voia să facă pe înţeleptul.
“dezvoltare per-so-na-lă. lecţia unu.
nume student: cutare cutare
nume profesor: iepurele
hahaha
te-ai prins?”

se afumase niţel
îmi plăcea iepurele ăsta insolent
“bătrâne, zice melancolic, n-ai instinct de ucigaş
ucide iepurele din tine.
e primul pas, apoi mai vorbim
să trăim până atunci
sănătoşi să fim.”