Cred că universul nu joacă după reguli,
Ci așteaptă mereu ceva nou. Altceva.

Acel fel de mișcare ce nu e întinderea
Din care ceva a ajunge altundeva.
Ci doar o trecere. O devenire.
Ceea ce uită ce deja era.

O blândă atingere însuflețită.
Pură. Lipsită de gol și de mister.

O strângere de pleoapă și o zbatere de aripă
Care închid în deschiderea lor un viitor
Privit altfel decât cel anterior.

Un pătrat care este menit să devină cerc
Unde distanțele rămân în același
Atunci când cad în infinit.