Îmi place să mă instalez
În ipostaze inedite, nemaiîntâlnite,
Ca un pisic în pridvor unde
Întins la soare să dorm.

O fereastră zidită-n perete
Prin care cel care privește-n afară
Nu vede broderia cu care e îmbrăcată
Pe dedesubt, ca văluritul perdelelor,
Ci ca pe nesfârșitul ce i se cască,
Din gura ei în care este prinsă
Ființa ce i se deschide
Din sine să nască.

Perete unde, de-a dreapta ferestrei,
Am zugrăvit cerul ca pe o icoană
Îngenunchiată în ființa mea
Învățată să doarmă.

Perete unde, de-a stânga ferestrei,
Am spânzurat o oglindă-înrămată
De tatăl meu ce mi-l amintesc
Dospind ca pâinea-n covată.

Diorama spațiului în care privesc
Poartă adâncul încrustat în vitralii.

Ca într-o fotografie
Fereastra, icoana, oglinda
S-au instalat în mine
Paseri în colivie.