Mărie, Mărie, cu crupa de foc,
Pusu-Å£i-ai podoaba
pe vis cu noroc, Ți-ai lăsat kouloura
să-mi fâțâie-n față,
Și-n ochi să-ţi văd pathos,
și chin
şi dulceaţă. Te fâțâi pe ritm de baladă şucară,
cu ţâţa zvâcnind
sub cămaşa de vară, Muşca-te-aş cu sete —
cum muÅŸti din ÅŸoric.
să-mi pocnească-ntre dinţi
inelul din piatră
agăţat în buric,
învârti-ţi-aş sub limbă
sfârcul
ca pe un muÅŸtiuc,
cu lene de nimfă
când roteşti
a bucluc. Mărie, Mărie,
ce-mi făcuşti, fă mie, năroadă nurlie
cu gura spurcată,
limba-ncurcată,
şi sfârcuri fudule
Vino și-mi dezmiardă cu tăiș de bardă
urechea credulă,
că ți-oi da dolari, vin și lăutari
și-un scuipat de lapte,
țâțele necoapte pân’ la miazănoapte
să se piardă-n noapte...