e unghiul drept chiar emblema zidirii
ÅŸi delta luminii nestinse din noi
logodna dintre mama măr şi altoi
progresul pe verticala clădirii

cum iama dă norocu-n câmp de trifoi
la fel sună cântecul amintirii
şi iar încolţeşte fructu-nfloririi
când triluri de mierlă răsună-n zăvoi

cu raze din zenit luna ţinteşte
spinarea boltită a iazului mut
şi-n apele fără fund oglindeşte

din Carte sângele lui Cain ştiut
pe linii drepte ne mai urmăreşte
sclipirea de dragoste de la-nceput