Carnea luminii naște umbre,
Deși lumina ei în întuneric lumină
Și rămâne lumină când nu mai este
Nici un fel de întuneric în urmă.

Fără carnea luminii întunericul
Nu mai are din ce să se nască.
Lumina este pântecul devenirii
Formelor care au să îi crească.

Până la marginea luminii niciodată
Întunericul nu a ajuns fără a fi
Purtat de raza luminii ce îi adapă
Golul din inima ce îl va zidi.

Lumina fără umbră nu e lumină,
Cum întunericul fără lumină nu este,
Pentru că tot ceea ce lumina adună
Este ceea ce în întuneric crește.