Buze de carmin, pecete de dor,
Cuvinte ce ard, dar nu cer ajutor.
Tremură-n noapte, ca flacăra lină,
O șoaptă nespusă, o veche lumină.

Rămâne-n amurg parfumul tăcerii,
Cu gustul amar al unei plăceri.
Trandafiri stinși în pași de destin,
Și-un sărut uitat, pe buze de carmin.

În ochi, o poveste ce nu se sfârșește,
În piept, o arsură ce nu se topește.
Dar timpul se scurge, iar clipa se-nchină
Sub vraja tăcută ce-n sânge suspină.

Și-n liniștea grea ce-n suflet se-așterne,
În leagăn de vânt, iubirea se cerne.
Rămân amintiri — tăcute, puțin —
Pe buze uscate... de-un vechi carmin.