poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ neînsemnat, aproape invizibil, stinghereai într-un colÈ› al muzeului de vise pierdute ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-04-12 | |
aici trebuie să sapi să-mi găsești iubirea,
aici, unde ard toate cuvintele pe care nu le-am spus. erai în rochia neagră cu decolteu și m-aș fi îngropat în tine acolo să fi fost mormîntul, o cabină de probă cum am fi probat pe rînd moartea și dragostea împreună aici e tot un fel de acolo, doar că trimit scrisori prin viermi și furnici, prin greieri și licurici să îți spun că încă te plimbi prin mine ca lumina prin vitralii sparte, și tot ce atingi se transformă în duminică. dragostea mea se va scrie în cenușă dacă nu voi găsi o piatră tombală suficient de mare pe care să încapă tot, că te-am iubit pînă s-au șters toate din mine, și viața și viitorul, nu a rămas decît blestemul de a nu te mai putea îmbrățișa. iar tu, tu încă o mai visezi, fără să știi de ce. n-am avut început și nici sfîrșit, doar o întindere de timp suspendat între privirea ta și gîndul meu, dacă treci pe aici, nu rosti nimic. dragostea nu se aude. doar rămîne. aici s-a frînt o iubire care n-a avut niciodată formă doar sunet, greu ca aerul dintr-o cameră în care nu mai intră nimeni unde pereții s-au înmuiat de tăcerea lucrurilor și patul își face respirație gură la gură cu lumina răsăritului și moare odată cu întunericul în locul meu au crescut obiecte, o ceașcă, un umeraș, o ușă crăpată toate țipă încet, ca o rană pe care n-o vede nimeni ți-am scris pe umăr numele meu, cu un deget ca să doară de fiecare dată cînd te îmbracă altcineva dragostea asta a fost mai mult decît am putut ține în mîini și totuși am atins-o, cu pielea, cu dinții, cu absențele am auzit-o ca pe un un cîntec pe care îl fredonai într-un vis, nu confuzia, doar iubirea e epitaful meu iar aici se odihnește ceea ce ar fi putut fi, o mână întinsă, rămasă în aer ca o propoziție neterminată și o inimă care a bătut o secundă mai devreme în toate versiunile în care ți-am cîntat să adormi să nu mă vezi cum devin tot mai transparent pînă dispar. nu aduceți flori. aduceți oglinzi sparte și bucăți de scrisori în care niciunul nu și-a recunoscut scrisul. aduceți liniștea din spatele unui apel refuzat. iubirea aceasta n-a murit, doar s-a evaporat ca alcoolul dintr-o rană veche și a lăsat o cicatrice cu un singur nume pe care nici timpul n-a știut să-l pronunțe.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate