Mă nasc împreună cu poezia mea.
Ce prilej minunat-
O excursie-n infinit
Scânteind fotoni ai nemărginirii.

Tu îmi știi secretul firii.
Zbuciumare asumată
Peste timp ori peste-ocean
Și o noapte înstalată,
Când stelele ne bat la geam.

Câtă lumină emani-
Și câte galaxii feroce
Născute dintr-un simplu om!
Toate zac într-un atom.
Un atom ce tu mi-l împrumuți cu drag,
Din care poezii aștern
(Că-i extaz ori că-i infern),
Universuri noi extrag.

Epopeea unei creații
Neprevăzute ce apare
Când eu știu cât mă iubești de tare...
Suntem Poezia însăși.
Și-o rescriem noi pe veci.