+
azi-noapte am băut tot orașul
în pahare de plastic cu gust de suc gastric
și-am dansat cu o sticlă de tărie care se credea maică-mea
sau chiar mai rău, era ca tine
îmi spunea, lasă, puiule, n-o să doară mereu
dar fiecare înghițitură era un copil pe care nu l-am avut niciodată

+
în centrul vechi se vindea uitare la preț de o curvă
cu gheață și două pastile roz pe margine
un tip cu ochii ca două monede false
mi-a zis că sunt prea sobru pentru ora asta a durerii
și ca o mașină pe autostrada disperării
mi-a dat ceva de tras prin suflet
bagă-ți iubirea sub limbă ca un dinte de babă mută

+
am adormit într-un colț de club, între două inimi sparte
una avea gust de uitare, cealaltă de sinucidere
visam că ești o seringă plină cu amintiri
și că mă injectez cu tot ce nu mi-ai spus vreodată
bucureștiul e un bar imens în care toți
vomită numele celor pe care i-au iubit

+
și eu mă caut prin vomă, prin scrum, prin scrumiera unui poet
care și-a scris romanul pe pielea unei femei
care nu mai poate fi atinsă
am lins frînghia de pe gâtul unui tip cu buzele înnegrite
de rimelul pe care îl folosești
și am simțit cum toată lumea dispare

+
ca un vis pe care nu vrei să-l trezești,
te scufunzi într-un pat pe care nu-l recunoști, sub o lumină rece
ca o halucinație trează în care ne tăvălim
pe gresia udă, în care te dezbrac și de piele și de amintiri
te dezbrac pînă la oase și tu rîzi și rîzi și carnea ta
face aripi și zboară pe cer

+
eu sunt un drog pe care nu l-ai încercat
și te îneci în mirosul meu de alcool și moarte în colțul gurii
aș vrea să nu te simt în fiecare celulă, dar tu ești aici
și mă sfîrteci de viu
îmi torn vodcă în ochi, te văd mai clar
cum văd și fețele oamenilor care vor să ne omoare

+
e patru dimineața, realitatea plesnește
ca o ață tăiată de acul unei seringi
suntem în clubul oamenilor care ard încet
tocmai ne-am urcat într-un taxi care merge în cerc
peste tot mirose a spirt și a lipsă
iar tu îmi spui că degeaba e gps, nu știm unde mergem
nu mai există vreo hartă pentru ce simțim