Mi se închide văzu-n umbre, mi se
Deschide către întrebare gândul
Misteru-n teatrul nopților avându-l
Sub luna care șoapta mi-o promise.

Și stelele în basm și-așteaptă rândul
ÃŽn gene ridicate-i hram de vise
Pe mare-n valuri cerul se rotise
În slavă taina haosul tot bându-l.

Ebrietate de enigmă-n sferă
Cu liniștea mi se cuprinde-n tot,
De veci o clipă raza îmi oferă.

Secunda stând a scrie-o-aș vrea să pot
Cerneala însă-i zeamă de himeră,
Stiloul e doar simplul zării ciot.