Floare de mac, floare blajină,
Veghează lanul auriu
Și-n dans ușor de vânt suspină
Purtând un vis târziu și viu.

În vânt se-nclină, dar nu se frânge,
Roșu aprins sub cer senin,
Un strop de foc ce nu se stinge,
Șoptind povești dintr-un destin.

Trec anii blânzi pe câmp întins,
Dar tu rămâi, mereu sclipind,
Un dor aprins, un gând nescris,
O rază caldă-n asfințit.