străbăteai circumspect prin păduri neumblate

copacii te priveau cu sictir

parcă ar fi vrut să-ți spună

nu-ți sunt de-ajuns câmpii bătuți

vrei să intri și-n grația noastră

încercai atunci să meditezi

la grațiile care te-au ocolit

pentru a confirma potecile în serpentină

tristețea autentică

nu se naște în copaci găunoși

nu credeai că vei trezi suspiciuni

fie și rezonabile

nici dragoste

că doar nu răsare pe orice pajiște

deși bănuiai că sensul

doar lui Dumnezeu îi este cunoscut

până la urmă

te-a învins foamea de sens