Mă înveleam în noapte
Călătoream prin lumina unor stele
Pe evantai plutea briza unor șoapte
De demult, ușoare ca visele mele

Se risipeau clipele precum florile de cireÈ™
În ploaia violentă de primăvară
Călcam pe razele de soare ca pe un preș
Care mă ajuta să pătrund în altă țară

Când nu ne vedeam iți scriam poezii
Când ne vedeam fugeam prin lume
Nu ne oprea nici măcar cerul gri
Ploaia ne mai ștergea din urme

Lângă noi ne zburau umbrele
Pe spinări de pescăruși, peste blocuri
Cerul se-acoperea de încercări grele
Cădeau petalele cireșilor în stoluri

Era uneori lin drumul spre vis, dar nu mereu
Cerul era uneori blocat de coroanele pline
Cu primăvara abundentă pe care o doream eu
Pentru noi doi, în realitate, nu doar în rime

Să stăm întinși pe iarbă, tu și cu mine
Să vedem cireșii-n floare în loc de cer
Să trăim cu fiecare primăvară acele prime
Momente de iubire, în fiecare vis, așa sper