Întotdeauna am crezut că lacrimile
Cad pentru că sunt plângeri
Ale pământului pe care
Îl poartă în cuvânt
Niște îngeri.

Iar că obrazul peste care se preling
Este un fel de adânc în care își ascund
Căderile lor unde cred că se înalță
Disperând ca dintr-o speranță.

Ca atunci când ai construi morminte
Pentru a îngropa în ele pe cei care
Nu pot muri pentru că poartă
În inimă carnea luminii
Întrupată din ceară
Ca din cuvinte.