Când frunze-ncep să cadă și stele să se stingă,
Un șarpe îți va spune, cu otrăvită limbă,
Că zeii se răzbună, iar lumea se răscoală.
Că iarna e aproape, poți uita de vară.
Penele-ți căzute te cheamă lângă ele;
Trunchiul cel noduros se apropie de piele.
Ai vrea acum să strigi, dar glasul ți se pierde.
Tot ce-a mai rămas viu e numai ochiu-ți verde.