strada pustie
curțile goale
în vis
eu fugeam...

presar la porțile deschise
câte un început de rugăciune
(aşa a fost de fiecare dată când mă rugam,
mă prindeam în povestea icoanelor
şi-n a lor lăcrimare
fără să aflu adevărul,
sau poate că n-am ştiut să mă leg
de ceva)

și nu ne duce pe noi în ispită...

și tot mă duceam
să număr culorile puse pe sticlă
sub mângâierea pensulei
închipuindu-mi că sunt
pruncul din brațele maicii
în cântec de leagăn
dormind

poate în alt somn
îi voi visa
în bătăturile lor
așa cum îi știam
prin troscot
cu tălpile goale
şi-am să spun rugăciunea toată

aşa să fie!