Din haosuri, iubito, ție-adu-mă
Și lasă-mă un ceas iubirii pradă
Un doftor de cuvinte să mă vadă
Spre a te scrie morții mai în glumă.

Cerneala crește-n ciorne de zăpadă,
Ca-n matematici vorbele se-nsumă
Și pe afară-i primăvara mumă
În lungi travalii prin grădini să cadă.

Fiori de nașteri vin să ne dezmierde,
Prin glii de tinerețe în picturi
Pornind a se-ascuți creionul verde.

Așa cum sunt, un semn pe răni, mă-nduri
Povestea-n gura sobei se tot pierde
Și se strămută-aievea în păduri.