Un cuvânt, o realitate, când comunici cu ce scop?
Dacă realitatea noastră-i e disjunctă de o gaură
Din al vorbei pod, am să repet mesajul
Poate îi va pune dop.

Zâmbetul scurs din amarul vieții
Mă face să îți aud strigătul de pe muchia tinereții
Din păcate, pașii sunt șterși de al meu declin,
Ca să ne pictez din nou pe noi, ajută-mă puțin.

Zi-mi un pas, repetă-mi-l până reușesc,
Să învăț să înșel timpul
Combinând uleiul minții cu sicativ
Dar dacă am să greșesc până mă sting
Și pictura se va crăpa din neînțelegerea mea
Cu ce te vei mai bucura, dintr-un tablou fictiv?