vino în grădina
unde înflorește uimirea
culege-mi cu buzele
vița de vie a plânsului de fericire
îmbrățișează-mă așa cum fluviul
îmbrățișează o insulă
vorbește-mi despre ziua de mâine
ca despre fereastra
prin care intră lumina

fii aripa ce-i lipsește zborului meu
fii cerul privirilor mele îndelungi
fii vântul pentru pânzele
fregatei mele de oase
fii glia în care setea mea de iubire
e gata să adâncească fântâna

vino precum călătorul
pe strada așteptărilor împietrite
umple-mi plămânii
cu mireasma ta primăvăratică
dresează-mi umbra cu biciul blând
al cozii tale de păr
aprinde-mi felinarele gândului
populează-mi nopțile albe
cu miracole
cu oglinzi înaripate
cu stele topindu-se la vederea
lumânărilor înlănțuite