dorul meu este viguros ca un trunchi
și luptă cu tristețea hibernală,
uneori umil se așază în genunchi,
să spună rugăciunea saturnală.

se liniștește răsfoind amintiri,
de când iubirea înflorea paradisul,
își țese trăirile în povestiri,
noaptea în vis îmi arată Parisul.

urzește iubirea cu fire de raze,
roiuri de emoții răsar din trupul meu,
îmi arată calea spre-a fericirii oaze,
înmulțește în suflet speranțe mereu.

dorul și lumina se îmbină în fraze,
ușurând povara când îmi este greu.