poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ am o emisiune înregistrată în cap în 1985 ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-02-25 | |
Sub pălăria din față
Unde ochiul mătasic îmi răsare Văzând intreaga binecuvântare A lumii clătinată-n ață Deschid eu cartea ce din fundu’ ogrăzii Prăfuit fu de vreme și oropsite gânduri De nădejdi nebune scrumate de unguri Și capitolul dat nu-i povestea caprei și iezii E fătul, băiatul ce ieșita din biata iapă . Iar rândurile spun că-i în castelul prințesei Vreau s-o scape, să poartă cununa miresei Dar iată, balaurului imagine oglindită-i în apă Se avântă din ea ca tunet de fulger Mușchii de fiară își încordează Ca să-l doboare înainte de amiază. Încăierarea: un plăsmuit sunet de fier Se topesc și se înalță două destine Primul: fătul – frumusețea ce taie naive tineri inimi; Al doilea: zmăul– urâciunea ce-ți arată viața în patimi, Și scânteile curmă vieți ce nu l’aparțin Orologiul bate : e noaptea, trei de jumate, Și fătul și zmăul lipsiți de putere-s; Și glasuri ridică să-ți audă a’tău interes –Hai alege : oarbă iubire sau crudă fericire !? Dă-le lor stropul de apă : Alege destinul – scânteia din inimi; Alege embrionul născut, ucis-n lumini. Ce cântă în a Cronus-ului harpă O da tu zână cu ochi de văpaie Cămașă o storci plină-n sudori Din ea se dezleagă stropul încununat în fiori Și iata o scânteie aprinde uscatele paie Fătul se-nalță stropul să-l prindă Îl prinde pe limbă, îl scufundă în gât, Șa’prinde in el puterea de sfinx urât Se avântă în zmău: face-i o rană profundă Urâtul de zmeu în ultimele clipe: Râde în hohote, inima-i zbate, Râde cu hohote, inimai-njumate Deschide gura și începe să țipe: - Tu fătul încununat de stele; Steaua dimineții în creștet ce-ți șade, Hotarul cosmic nimbit în tâmplă el arde, Și Gâtul împodobit în cosmice mărgele . Dar totuși ales-ai transpiratului strop Ce pată ți-a pus în inima fostă de leu, Murdărind,schimbând al sufletului nucleu, Transformându-te’n simplu sfinx rob. Și iată că-n creștet nu mai lucește Și iată că-n tâmplă focul se stinge, Și iată pe piept cosmosul se prelinge, Și iată libertatea de leu în tine nu mai popește Dar fost-am ca tine alesul luminii Fost-am ca tine fiul răsăritului Dar înțelesem frumusețea apusului Ce se naște în toiul nopții–pribeagul gândirii.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate