Casele de turtă dulce
își înalță coșurile către cer
printre ele, un înger cântă la nai
un înger de ciocolată
o albină din caramel
pe o floare din zahăr.

Ce e cu atâta dulce!
Copiii mor prin spitale
și voi scrieți versuri cu zahăr
țara arde și voi, egoiștii
puneți paie pe focuri
turnați gaz, aprindeți incendii
asmuțiți oamenii!

Frunzele stau perplexe în aer
Românie nefericită și bulversata
îmbătrânim și lumina se micșorează
parcă aș porni o revoluție
dar nu mai am gaz în lampă
apoi întunericul
insuportabila insomnie
și Dumnezeu plânge...