își arătau limba
(papucii mei)
bețivul și îndrăgostita lui
cocoțată pe gard

mi-odihneam oasele
pe banca plantată-n
malul gârlei morii
o panoramă perfectă

priveam toate panaramele
ce-și afirmau importanța
în chipuri și feluri
chiar ca la țară

poștărița pe bicicletă
câte-un fecior pe lângă ea
învățătoarea de mână cu iubiții
ei, copii, nu rupeți rândurile

nu vă-mprăștiați
toate florile
la mine

gășcuța de chiulăi cu praștii
ținteau păsările de pe sârme
nimereau taman prin geamuri

câinii slobozi mișunau pe-aproape
zic pe-aproape... de un praznic
pomana-ajunge tot pomană
împotrivă nu-i nimic de zis

vine-un căruțaș la moară
și mă-ntreabă de-i deschisă
eu n-am grâu de măcinat
și-i răspund
o fi
nu-mi pasă