portjartierul oricărei femei este un poligon însorit
din care s-a tras fix în inimă


scriu....vreau să scriu până-mi dă sângele pe dinlaturi, până se termină numărătoarea pară și începe imparul minciunii

toarna-mi vin peste vin
pune-mi separatoare între linia vieții și cea a iubirii

mi-amintesc ca și ieri
mi se culcusea liniștea precum un motan dezmierdat peste tâmplele albe
poemul curgea languros ca o miere de nu-ma-uita

tu erai fix pe dos
precum un maiou luat în grabă
precum un descântec

eu nu te-am iubit doar în poeziile mele
eu te-am adus la muzeul aortei, de mână,
te-am arătat lumii
eu te-am rostit cu litere mari ca pe un Dumnezeu

un Juda se plimbă cu tine de mână
pe drumul spre mine.