Se ridică din aer
ca un pod de umbre,
făcut din fire invizibile,
din pași care nu lasă urme.

Mîinile o scriu fără cerneală,
cu noduri de sunet,
cu muchii ascuțite
ce taie liniștea în felii subțiri.

Ea dansează, dar nu are picioare,
se pierde, dar nu se risipește,
e precisă ca un ceas
care nu măsoară nimic.

Și în mijlocul ei,
un om închide ochii
și vede mai clar
ca niciodată.