Poetul pătimirii noastre
Din Rășinari a răsărit
Să cânte-n strofele-i măiastre
Pământul sfânt și obidit;

Să cânte Oltul și plugarii
Cu munca lor cea milenară,
Să laude pe făurarii
Ce-au pus mari temelii în țară.

Din versuri făurit-a spade
Cu care-și apără Ardealul;
Sfidează-nfrângeri sub arcade
Să-și împlinească idealul.

„Noi” e poemul emblematic
Cerând Unirea națională
În jurul arcului carpatic,
Iar Goga-i mândru de-a ei fală...

Prin studii-ajunge prim-ministru,
Dar faima nu i-a fost Olimp -
Chiar de domnea până la Nistru,
El pierde titlul în scurt timp

Și-n „Rugăciunea” lui cuminte
Către tot cerul nesfârșit,
Poetu-și cere-n ton fierbinte
Iertare pentru ce-a greșit.

Nici prea mulți ani n-a apucat,
Căci i-a fost scurtă-a vieții cale,
Fiind chiar de rege onorat
Cu funeralii naționale.

Veturia, a lui soție,
I-a construit măreț mormânt
La Ciucea, pe a lui moșie,
Un mausoleu frumos și sfânt...

Noi, toți românii-ntr-o unire,
Sub tricolor ne adunăm
Cu visul lui de înfrățire,
Vrând jurământul să-i păstrăm !

Glen Ellyn, USA - 1 februarie 2025