Mă rog de tine, Petrea, ia-ţi adâncul

parodie după "Mă rog de Tine, Doamne, dă-mi adâncul", de Ştefan Petrea

Mă rog de tine, Petrea, ia-ţi adâncul
În gândurile tale, fixe-n halte,
Pe toţi orbeţii versu-ţi să-i exalte
Şi fără să te milogeşti ca ţâncul.

Renunţă la cuvintele învoalte
Şi caută-ţi, sub scăunel, oblâncul;
Agaţă-te de muză cu tărâncul,
Ca inima din tine să tresalte.

Şi dacă slava simţi că-ţi este mică
La fel ca unicornul fără corn,
Mai dă din aripi, rana te ridică,

Vei fi ca fumul ce se suie-n horn,
Un cartofor iubind dama de pică,
Lărgindu-şi fericirea cu un dorn.

Ionuţ Caragea


textul original:


Mă rog de Tine, Doamne, dă-mi adâncul
autor: Ștefan Petrea

Mă rog de Tine, Doamne, dă-mi adâncul
În gândurile mele, că-s ne-nalte
În ape luna-n ceru-mi să exalte
Precum era când ieri eu fost-am țâncul.

Pe bidiviul vremii celeilalte
Îmi tremura-n genuni de sus oblâncul
Și des legam de basme dulci tărâncul
Trăsuri de vis sub mine să tresalte.

Acum în valuri slava îmi e mică
Și cu zadar căruța mi-o răstorn
Iar calul din grumaz a răni ridică.

Un fum de foc de paie urc pe horn
Povestea n-are Făt-Frumos, să zică
Un cântec de speranță mâine-n corn.